reduceri si promotii 2018
Definitie demâncare - ce inseamna demâncare - Dex Online

demâncare definitie

mîncáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a mînca. Ceĭa ce se mănîncă, aliment, bucate; ĭaurtu e o mîncare care prelungește vĭața. Masă, prînz orĭ cină: doŭă mîncărĭ pe zi, a da cuĭva mîncare (subst) saŭ de mîncare = de mîncat (verb). – Pop. se zice și a adus demîncarea (subst.). substantiv feminin mîncare

demîncáre f., pl. inuz. ărĭ. Mîncare (alimente) transportată: a venit cu demîncarea lucrătorilor. substantiv feminin demîncare

demâncáre (mâncare) (pop.) s. f. (s-a dus cu ~) substantiv feminin demâncare

DEMÂNCÁRE s. f. (Pop.) Mâncare, hrană, bucate; demâncat. – De4 + mâncare. substantiv feminin demâncare

DEMÎNCÁRE s. f. Mîncare, hrană, alimente, bucate. La seceră... romînul pornește cît se poate de dimineață, luîndu-și bucatele sau demîncarea pentru ziua întreagă. PAMFILE, A. R. 117. Și cum mă scol, îndată mă și trimite mama cu demîncare în țarină la niște lingurari, ce-i aveam tocmiți prășitori. CREANGĂ, A. 52. substantiv feminin demîncare

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului demâncare

demâncare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular demâncare demâncarea
plural demâncări demâncărurile
genitiv-dativ singular demâncări demâncării
plural demâncăruri demâncărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z