DELĂSĂTOR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care se delasă; neglijent, indolent. (< delăsa + -tor) adjectivdelăsător
*delăsătór adj. m., s. m., pl. delăsătóri; adj. f., s. f. delăsătoáre, pl. delăsătoáre adjectivdelăsător
DELĂSĂTÓR, -OÁRE, delăsători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care se delasă; neglijent, indolent. – Delăsa + suf. -tor. adjectivdelăsător
delăsător | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | delăsător | delăsătorul | delăsătoare | delăsătoarea |
plural | delăsători | delăsătorii | delăsătoare | delăsătoarele | |
genitiv-dativ | singular | delăsător | delăsătorului | delăsătoare | delăsătoarei |
plural | delăsători | delăsătorilor | delăsătoare | delăsătoarelor |