DELICVÉNT, -Ă s.m. și f. v. delincvent. substantiv masculin și feminindelicvent
DELICVÉNT, -Ă s. m. și f. v. delincvent. substantiv masculin și feminindelicvent
DELINCVÉNT, -Ă, delincvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a săvârșit un delict. [Var.: delicvent, -ă s. m. și f.] – Din lat. delinquens, -ntis. Cf. fr. délinquant. substantiv masculin și feminindelincvent
DELINCVÉNT, -Ă, delincvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a săvîrșit un delict. – Variantă: delicvént, -ă adj. substantiv masculin și feminindelincvent
delicvent substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | delicvent | delicventul | delicventă | delicventa |
plural | delicvenți | delicvenții | delicvente | delicventele | |
genitiv-dativ | singular | delicvent | delicventului | delicvente | delicventei |
plural | delicvenți | delicvenților | delicvente | delicventelor |