delicateță definitie

DELICATÉȚĂ s.f. v. delicatețe. substantiv feminindelicateță

*delicatéță f. pl. e (fr. délicatesse. Cp. cu tristeță). Calitatea de a fi delicat, fin, distins: delicateța trăsăturilor. Îndemînare, ușurință: delicateța mîneĭ unuĭ pictor. Slăbicĭune, debilitate: delicateță de stomah. Zis (spus) cu sentiment, cu delicateță: delicateța uneĭ cugetărĭ. Calitatea de a judeca fin: delicateța gustuluĭ. Calitatea de a fi scrupulos: delicateță de conștiință. substantiv feminindelicateță

delicateță f. 1. caracterul, celui delicat: îngrijire, circumspecțiune, prudență; 2. aptitudine de a judeca fin: delicateță de gust. substantiv feminindelicateță

DELICATÉȚĂ s. f. v. delicatețe. substantiv feminindelicateță

DELICATÉȚE, (2) delicateți, s. f. 1. Însușirea a ceea ce este delicat; finețe, gingășie; discreție, subtilitate. 2. Lucru, manifestare etc. delicate. [Var.: delicateță s. f.] – Din fr. délicatesse. substantiv feminindelicatețe

DELICATÉȚĂ s. f. v. delicatețe. substantiv feminindelicateță

DELICATÉȚE s. f. Faptul de a fi delicat; finețe, gingășie. Omul acesta... își face o bucurie din a umili în mine tot ce e delicatețe și mîndrie. CAMIL PETRESCU, T. I 66. (În forma delicateță) Niște sprincene, pe care penelul nu le-ar fi încordat cu atîta delicateță, încoronau ochii ei negri. NEGRUZZI, S. I 44. – Variantă: delicatéță s. f. substantiv feminindelicatețe

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidelicateță

delicateță   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular delicateță delicateța
plural delicatețe delicatețele
genitiv-dativ singular delicatețe delicateței
plural delicatețe delicatețelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z