delegat definitie
- Vezi aici mai multe sinonimedelegat
- Vezi aici mai multe rimedelegat
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cude
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudel
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuat
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cugat
DELEGÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) împuternicit cu o delegație. [< delega, cf. fr. délégué, lat.t. delegatus]. substantiv masculin și feminindelegat
DELEGÁT, -Ă s. m. f. 1. cel împuternicit cu o delegație. 2. reprezentant al unei organizații politice sau obștești, al unui stat la o conferință, la un congres etc. (< fr. délégué, lat. delegatus) substantiv masculin și feminindelegat
*delegát, -ă s. Care a primit o delegațiune, însărcinat, comisar. substantiv masculin și feminindelegat
delegát s. m., pl. delegáți substantiv masculin și feminindelegat
delegat m cel însărcinat cu o misiune: comunele alegeau delegați, orașele deputați; delegat de mahala; alesul unei suburbii. substantiv masculin și feminindelegat
DELEGÁT, -Ă, delegați, -te, s. m. și f. 1. Persoană care a primit o delegație. 2. Reprezentant sau trimis al unui stat ori al unui guvern la o conferință, la un congres sau la o organizație națională sau internațională. – Din fr. délégué, lat. delegatus. substantiv masculin și feminindelegat
DELEGÁT, -Ă, delegați, -te, s. m. și f. Persoană însărcinată cu o delegație, cu o anumită misiune. Într-o după-amiază posomorîtă, la oprirea trenului, se înfățișează un delegat de la divizia romînă a sectorului. SADOVEANU, M. C. 97. Bătrînii... hotărîră: Ca să nu să adune depreună Toată gloata la de obștele sfat, Ci din toată ceata un delegat. BUDAI-DELEANU, Ț. 338. substantiv masculin și feminindelegat
delegátă s. f., g.-d. art. delegátei; pl. delegáte substantiv masculin și feminindelegată
*delég, a -á v. tr. (lat. de-légo, -áre, d. legare, a lăsa pin testament. V. aleg 2, releg, legat 2). Trimet pe cineva cu putere de a lucra în numele meŭ. Transmit prin delegațiune: a delega cuĭva puterea ta. verb tranzitivdeleg
DELEGÁ vb. tr. a atribui cuiva calitatea de delegat; a da o delegație. (< fr. déléguer, lat. delegare) verb tranzitivdelega
delegá (a ~) vb., ind. prez. 3 deleágă verb tranzitivdelega
DELEGÁ vb. I. tr. A împuternici pe cineva cu dreptul de a acționa (în numele celui care-i dă împuternicirea); a da o delegație cuiva. ♦ A transmite prin delegație (o autoritate, o putere, o creanță etc.). [P.i. delég, se conjugă ca lega. / < fr. déléguer, cf. lat. delegare]. verb tranzitivdelega
delegà v. l. a transmite altuia puterile sau drepturile sale; 2. a învesti cu o autoritate. verb tranzitivdelegà
DELEGÁ, delég, vb. I. Tranz. A transmite cuiva dreptul de a acționa ca reprezentant al unei persoane sau al unei instituții. ♦ A însărcina pe cineva, pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări. – Din fr. déléguer, lat. delegare. verb tranzitivdelega
DELEGÁ, delég, vb. I. Tranz. A împuternici pe cineva să vorbească sau să acționeze în numele celui care îi dă împuternicirea; a trece asupra cuiva o parte din atribuțiile sale. Aveam sentimentul curios că am delegat pe cineva să mă reprezinte într-o afacere importantă. IBRĂILEANU, A. 109. ♦ A însărcina pe cineva pe termen limitat cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări. Filip a fost delegat cu transportul. SAHIA, N. 117. verb tranzitivdelega
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidelegat
| delegat substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | delegat | delegatul | delegată | delegata |
| plural | delegați | delegații | delegate | delegatele | |
| genitiv-dativ | singular | delegat | delegatului | delegate | delegatei |
| plural | delegați | delegaților | delegate | delegatelor | |