dejun definitie

DEJÚN s.n. Masa de prânz, prânzul; timpul când se ia această masă. ◊ Micul dejun = gustarea de dimineață. [< dejuna]. substantiv neutrudejun

DEJÚN s. n. masa de prânz; prânz; timpul când se ia această masă. ♦ micul ~ = gustare de dimineață. (< dejuna) substantiv neutrudejun

*dejún n., pl. urĭ (fr. déjeuné și déjeuner [după rom. ajun], d. jeúner, a ajuna, a nu mînca, d. lat. pop. disjunare, care vine d. jejunus, nemîncat, flămînd. V. ajun). Barb. Prînz. V. zacuscă. substantiv neutrudejun

dejún s. n., pl. dejúnuri substantiv neutrudejun

dejun n. 1. gustare de dimineață; 2. ceea ce se mănâncă la dejun. substantiv neutrudejun

DEJÚN, dejunuri, s. n. Masa de amiază; (și în sintagma micul dejun) mâncare de dimineață; timp al zilei când se servesc acestea. – Din dejuna. substantiv neutrudejun

DEJÚN, dejunuri, s. n. Gustarea de dimineață sau masa de amiază. M-a invitat să iau dejunul cu el, mîine. C. PETRESCU, C. V. 54. Primul lor dejun «acasă la ei»... îi emoționează. VLAHUȚĂ, O. A. III 132. ◊ Micul dejun = gustarea de dimineață. substantiv neutrudejun