dejugare definitie

credit rapid online ifn

dejugáre s. f., g.-d. art. dejugắrii; pl. dejugắri substantiv feminindejugare

DEJUGÁRE, dejugări, s. f. Acțiunea de a dejuga; scoaterea boilor din jug; dejugat. -V. dejuga. substantiv feminindejugare

credit rapid online ifn

DEJUGÁRE s. f. Acțiunea de a dejuga; scoaterea boilor din jug. substantiv feminindejugare

dejúg V. dezjug. verb tranzitivdejug

dejugá (a ~) vb., ind. prez. 3 dejúgă verb tranzitivdejuga

dejugà v. 1. a scoate jugul; 2. fig. a se abate undeva, a se încuiba: sărăcia a dejugat la culcușul nostru ISP. [V. jug). verb tranzitivdejugà

DEJUGÁ, dejúg, vb. I. 1. Tranz. A scoate boii din jug. 2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva; a poposi, a se așeza. – Lat. *disjugare. verb tranzitivdejuga

DEJUGÁ, dejúg, vb. I. 1. Tranz. A scoate boii din jug. Fără să dejuge boii, începe a tăie copacul, să cadă în car deodată. CREANGĂ, P. 46. După ce dejugă boii și-i dă în ocol... se duce în casă. ȘEZ. VII 134. ◊ Expr. A dejuga boii de la car = a pune capăt (în mod provizoriu) unei activități. ◊ Absol. Bejenarii dejugară, aprinseră focu­rile de popas și mîncară. GALACTION, O. I 286. O babă uscată se iuțea să închidă poarta, în vreme ce un flăcău se apucase să dejuge. REBREANU, R. I 101. 2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva, a poposi, a se așeza. E altă lume de cînd a dejugat moș Marin aici. VLAHUȚĂ, CL. 25. – Variantă: desjugá (SEVASTOS, C. 303, TEODORESCU, P. P. 454) vb. I. verb tranzitivdejuga

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidejugare

dejugare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dejugare dejugarea
plural dejugări dejugările
genitiv-dativ singular dejugări dejugării
plural dejugări dejugărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z