dejugare definitie
- Vezi aici mai multe rimedejugare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cude
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudej
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
dejugáre s. f., g.-d. art. dejugắrii; pl. dejugắri substantiv feminindejugare
DEJUGÁRE, dejugări, s. f. Acțiunea de a dejuga; scoaterea boilor din jug; dejugat. -V. dejuga. substantiv feminindejugare
dejúg V. dezjug. verb tranzitivdejug
dejugá (a ~) vb., ind. prez. 3 dejúgă verb tranzitivdejuga
dejugà v. 1. a scoate jugul; 2. fig. a se abate undeva, a se încuiba: sărăcia a dejugat la culcușul nostru ISP. [V. jug). verb tranzitivdejugà
DEJUGÁ, dejúg, vb. I. 1. Tranz. A scoate boii din jug. 2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva; a poposi, a se așeza. – Lat. *disjugare. verb tranzitivdejuga
DEJUGÁ, dejúg, vb. I. 1. Tranz. A scoate boii din jug. Fără să dejuge boii, începe a tăie copacul, să cadă în car deodată. CREANGĂ, P. 46. După ce dejugă boii și-i dă în ocol... se duce în casă. ȘEZ. VII 134. ◊ Expr. A dejuga boii de la car = a pune capăt (în mod provizoriu) unei activități. ◊ Absol. Bejenarii dejugară, aprinseră focurile de popas și mîncară. GALACTION, O. I 286. O babă uscată se iuțea să închidă poarta, în vreme ce un flăcău se apucase să dejuge. REBREANU, R. I 101. 2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva, a poposi, a se așeza. E altă lume de cînd a dejugat moș Marin aici. VLAHUȚĂ, CL. 25. – Variantă: desjugá (SEVASTOS, C. 303, TEODORESCU, P. P. 454) vb. I. verb tranzitivdejuga
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidejugare
| dejugare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | dejugare | dejugarea |
| plural | dejugări | dejugările | |
| genitiv-dativ | singular | dejugări | dejugării |
| plural | dejugări | dejugărilor | |