DEJIVRÁ vb. I. v. degivra. verb tranzitivdejivra
DEJIVRÁ vb. tr. a înlătura straturile de chiciură sau de gheață formate pe anumite suprafețe. (metalice). (< fr. dégivrer) verb tranzitivdejivra
dejivrá (a ~) (-ji-vra) vb., ind. prez. 3 dejivreáză verb tranzitivdejivra
DEJIVRÁ, dejivrez, vb. I. Tranz. A înlătura stratul de gheață sau de chiciură format pe suprafețele care vin în contact cu aerul umed și subrăcit. [Var.: degivrá vb. I] – Din fr. dégivrer. verb tranzitivdejivra
dejivra verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)dejivra | dejivrare | dejivrat | dejivrând | singular | plural | ||
dejivrând | dejivrați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | dejivrez | (să)dejivrez | dejivram | dejivrai | dejivrasem | |
a II-a (tu) | dejivrezi | (să)dejivrezi | dejivrai | dejivrași | dejivraseși | ||
a III-a (el, ea) | dejivrează | (să)dejivrai | dejivra | dejivră | dejivrase | ||
plural | I (noi) | dejivrăm | (să)dejivrăm | dejivram | dejivrarăm | dejivraserăm | |
a II-a (voi) | dejivrați | (să)dejivrați | dejivrați | dejivrarăți | dejivraserăți | ||
a III-a (ei, ele) | dejivrează | (să)dejivreze | dejivrau | dejivrară | dejivraseră |