DEJÉCȚIE, dejecții, s. f. 1. Evacuare a excrețiilor din organism, în special a materiilor fecale; (concr.) materia fecală evacuată. ♦ Apă murdară provenită din fabrici sau din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurge. 2. (În sintagma) Con de dejecție = formă de relief cu aspect de evantai, alcătuită din bolovănișuri, pietrișuri, nisip și argilă depozitate de torenți și râuri acolo unde se produce o schimbare de pantă. [Var.: dejecțiúne s. f.] – Din fr. déjection, lat. dejectio, -onis. substantiv feminindejecție
*dejecțiúne f. (lat. de-jéctio, -ónis, d. de-jicere, a arunca. V. trec, sub-ĭect. Fiziol. Aruncarea excrementelor din corp defecațiune). Aceste excremente aruncate din corp. – Rar și -écție. substantiv feminindejecțiune
dejecțiune f. 1. Med. evacuarea excrementelor; 2. pl. materii evacuate. substantiv feminindejecțiune
DEJECȚIÚNE s. f. v. dejecție. substantiv feminindejecțiune
dejecțiune | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | dejecțiune | dejecțiunea |
plural | dejecțiuni | dejecțiunile | |
genitiv-dativ | singular | dejecțiuni | dejecțiunii |
plural | dejecțiuni | dejecțiunilor |