deificat definitie

*deífic, a -á v. tr. (lat. dei-fico, -fi-cáre, d. deus, zeŭ, și fic, ca în edi-fic). Pun în număru zeilor. Fig. Laud peste măsură. V. apoteozez. verb tranzitivdeific

DEIFICÁ vb. I. tr. (Liv.) A atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica. [Pron. de-i-, p.i. deífic. / < it., lat. deificare]. verb tranzitivdeifica

DEIFICÁ vb. tr. 1. a atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica. 2. (fig.) a diviniza. (lat. deificare, fr. déifier) verb tranzitivdeifica

deificá (a ~) (de-i-) vb., ind. prez. 3 deífică verb tranzitivdeifica

deificà v. 1. a pune în numărul zeilor; 2. fig. a lăuda peste măsură. verb tranzitivdeificà

DEIFICÁ, deífic, vb. I. Tranz. A atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica. [Pr.: -de-i-] – Din lat. deificare, fr. déifier. verb tranzitivdeifica