DEICÍD, -Ă s.m. și f. (Liv.) Ucigaș al unui zeu sau al lui Dumnezeu. // s.n. Ucidere a unui zeu sau a lui Dumnezeu. [Pron. de-i-. / < fr. déicide, cf. lat. Deus – zeu, caedere – a ucide]. substantiv masculin și feminindeicid
DEICÍD, -Ă I. s. m. f. ucigaș al unui zeu, al lui Dumnezeu. II. s. n. ucidere a unui zeu sau a lui Dumnezeu. (< fr. déicide) substantiv masculin și feminindeicid
*deicíd, -ă s. și adj. (lat. deicida, d. deus, Dumnezeŭ, și cáedere, a ucide. V. ucid). Ucigaș de Dumnezeŭ, ca Jidaniĭ, care l-aŭ ucis pe Hristos: rasă deicidă. substantiv masculin și feminindeicid
deicid m. ucigaș al lui Isus, fiul lui Dumnezeu. substantiv masculin și feminindeicid
deicid substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | deicid | deicidul | deicidă | deicida |
plural | deicizi | deicizii | deicide | deicidele | |
genitiv-dativ | singular | deicid | deicidului | deicide | deicidei |
plural | deicizi | deicizilor | deicide | deicidelor |