DEGREVÁ vb. I. tr. A micșora, a reduce, a suprima obligațiile, sarcinile etc. care revin unei persoane, unui colectiv. [< fr. dégrever]. verb tranzitivdegreva
DEGREVÁ vb. tr. a micșora, a reduce, a suprima obligațiile, sarcinile etc. care revin cuiva. (< fr. dégrever) verb tranzitivdegreva
degrevá (a ~) (de-gre-) vb., ind. prez. 3 degreveáză verb tranzitivdegreva
DEGREVÁ, degrevez, vb. I. Tranz. A scădea, a reduce sarcinile sau obligațiile impuse unei persoane fizice sau unei instituții. – Din fr. dégrever. verb tranzitivdegreva
DEGREVÁ, degrevez, vb. I. Tranz. (Cu determinări introduse prin prep. «de») A scădea, a micșora, a reduce sarcinile impuse unei persoane sau instituții. verb tranzitivdegreva
degreva verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)degreva | degrevare | degrevat | degrevând | singular | plural | ||
degrevând | degrevați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | degrevez | (să)degrevez | degrevam | degrevai | degrevasem | |
a II-a (tu) | degrevezi | (să)degrevezi | degrevai | degrevași | degrevaseși | ||
a III-a (el, ea) | degrevează | (să)degrevai | degreva | degrevă | degrevase | ||
plural | I (noi) | degrevăm | (să)degrevăm | degrevam | degrevarăm | degrevaserăm | |
a II-a (voi) | degrevați | (să)degrevați | degrevați | degrevarăți | degrevaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | degrevează | (să)degreveze | degrevau | degrevară | degrevaseră |