degresare definitie

DEGRESÁRE s.f. Acțiunea de a degresa și rezultatul ei; degresaj. [< degresa]. substantiv feminin degresare

degresáre (de-gre-) s. f., g.-d. art. degresắrii; pl. degresắri substantiv feminin degresare

DEGRESÁRE, degresări, s. f. Acțiunea de a degresa și rezultatul ei; degresaj. – V. degresa. substantiv feminin degresare

DEGRESÁRE, degresări, s. f. Acțiunea de a degresa. 1. Îndepărtare a petelor de grăsime de pe suprafața unor piese. 2. Extragere a grăsimii dintr-un aliment gras în sco­puri dietetice. substantiv feminin degresare

DEGRESÁ vb. I. tr. A îndepărta petele de grăsime. ♦ A scoate grăsimea dintr-un aliment. [< fr. dégraisser]. verb tranzitiv degresa

DEGRESÁ vb. tr. 1. a îndepărta petele de grăsime de pe suprafața unor obiecte. 2. a extrage grăsimea dintr-un aliment. (< fr. dégraisser) verb tranzitiv degresa

degresa, degresez v. r. a consuma băuturi alcoolice. verb tranzitiv degresa

degresá (a ~) (de-gre-) vb., ind. prez. 3 degreseáză verb tranzitiv degresa

DEGRESÁ, degresez, vb. I. Tranz. 1. A îndepărta petele de grăsime de pe suprafața unor obiecte (metalice) prin diverse procedee chimice. 2. A extrage grăsimea dintr-un aliment în scopuri dietetice sau tehnologice. – Din fr. dégraisser. verb tranzitiv degresa

DEGRESÁ, degresez, vb. I. Tranz. 1. A îndepărta petele de grăsime de pe suprafața unor obiecre. 2. A extrage grăsimea dintr-un aliment gras în scopuri dietetice. verb tranzitiv degresa

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului degresare

degresare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular degresare degresarea
plural degresări degresările
genitiv-dativ singular degresări degresării
plural degresări degresărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z