DEGIVRÁ vb. I. tr. A înlătura straturile de chiciură sau de gheață formate pe anumite suprafețe (metalice). [Var. dejivra vb. I. / < fr. dégivrer]. verb tranzitivdegivra
DEJIVRÁ, dejivrez, vb. I. Tranz. A înlătura stratul de gheață sau de chiciură format pe suprafețele care vin în contact cu aerul umed și subrăcit. [Var.: degivrá vb. I] – Din fr. dégivrer. verb tranzitivdejivra
degivra verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)degivra | degivrare | degivrat | degivrând | singular | plural | ||
degivrând | degivrați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | degivrez | (să)degivrez | degivram | degivrai | degivrasem | |
a II-a (tu) | degivrezi | (să)degivrezi | degivrai | degivrași | degivraseși | ||
a III-a (el, ea) | degivrează | (să)degivrai | degivra | degivră | degivrase | ||
plural | I (noi) | degivrăm | (să)degivrăm | degivram | degivrarăm | degivraserăm | |
a II-a (voi) | degivrați | (să)degivrați | degivrați | degivrarăți | degivraserăți | ||
a III-a (ei, ele) | degivrează | (să)degivreze | degivrau | degivrară | degivraseră |