degețel definitie

credit rapid online ifn

DEGEȚÉL, degețele, s. n. I. Diminutiv al lui deget. Își mușca fata acum degețelele mămucuței și ale tătucuței de ciudă și de rușine, dar n-avea ce face. CREANGĂ, P. 294. Lăsa un moment degețelele ei dulci în mînile lui. EMINESCU, N. 74. II. (Bot.) 1. Degetar (2). 2. Compus: degețel-roșu = plantă erbacee foarte veni­noasă, cu flori roșii-purpurii, din care se extrage digitalina (Digitalis purpurea). substantiv masculindegețel

!degețél-róșu (plantă) s. m., pl. degețéi-róșii substantiv masculindegețel-roșu

credit rapid online ifn

DEGEȚÉL, degețele, s. n. I. Diminutiv al lui deget. II. (Bot.) 1. Degetar (2). 2. Compus: degețel-roșu = plantă erbacee foarte veninoasă, cu flori roșii-purpurii în formă de tub, din care se extrage digitalina, un puternic tonic cardiovascular (Digitalis purpurea).Deget + suf. -el. substantiv neutrudegețel

DEGEȚÉL, degețele, s. n. I. Diminutiv al lui deget. Își mușca fata acum degețelele mămucuței și ale tătucuței de ciudă și de rușine, dar n-avea ce face. CREANGĂ, P. 294. Lăsa un moment degețelele ei dulci în mînile lui. EMINESCU, N. 74. II. (Bot.) 1. Degetar (2). 2. Compus: degețel-roșu = plantă erbacee foarte veni­noasă, cu flori roșii-purpurii, din care se extrage digitalina (Digitalis purpurea). substantiv neutrudegețel

degețél s. n., pl. degețéle temporardegețel

degețél n., pl., e. Deget mic. S.m., pl. eĭ. Digitală. Pl. Vest (degețeĭ). Gogoșĭ care, în loc să fie tăĭate cu gura paharuluĭ, îs tăĭate cu cuțitu și-s crestate pe marginĭ (ca niște „degete”). V. nalangîtă. temporardegețel

!degețél-róșu (plantă) s. m., pl. degețéi-róșii temporardegețelroșu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidegețel

degețel   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular degețel
plural degețelule
genitiv-dativ singular
plural degețeilor
degețel   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular degețel
plural degețelule
genitiv-dativ singular
plural degețeilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z