degera definitie

credit rapid online ifn

*déger, a -á v. intr. (lat. dégelo, -áre, d. gĕlu, ger. V. con-gelez, gelatină). Mă stric de ger pin înghețarea vaselor capilare: plantele aŭ degerat. Amorțesc de ger: mi-aŭ degerat picĭoarele. verbdeger

degerá (déger, degerát), vb. – A îngheța, a se congela. – Mr. dzeadzir, dzidzirare. Lat. *dĕgĕlāre, var. pop. de la gĕlāre (Pușcariu 496; Candrea-Dens., 733; REW 3714; Tiktin; Candrea). – Der. deger, s. n. (îngheț), formație artificială, fără circulație reală; degerătură, s. f. (îngheț; obiect congelat sau stricat de îngheț; umflătură, leziune cauzată de frig). verbdegera

credit rapid online ifn

degerá (a ~) vb., ind. prez. 3 dégeră verbdegera

degerá v. 1. a amorți de ger, a-i fi cuiva foarte frig: îmi degeră picioarele; 2. a se strica de ger, a se întări (vorbind de plante): au degerat poamele. [Lat. *DEGELARE]. verbdegera

DEGERÁ, déger, vb. I. Intranz. 1. A suferi o degerătură; a amorți de frig. 2. (Prin exagerare) A-i fi cuiva foarte frig, a tremura de frig. 3. (Despre plante, fructe, legume) A se strica prin înghețare; a îngheța. – Lat. degelare. verbdegera

DEGERÁ, déger, vb. I. Intranz. (Uneori deter­minat prin «de frig») 1. (Despre părțile corpului, mai ales despre extremități) A suferi din cauza gerului o iritație și o inflamare dureroasă, a amorți de frig. V. în­gheța. Un picior mi-a degerat. ȘEZ. V 11. După ce-ți degeră urechea, degeaba mai pui căciula.Expr. A(-i) degera (cuiva) măduva-n oase = a-i fi (cuiva) foarte frig. ♦ (Despre oameni și animale) A suferi leziuni grave (dege­rături) sau chiar moartea din cauza frigului. Era capra sigură că iezișorii săi nici n-or degera, nici nu i-or supăra fierele sălbatice. SBIERA, P. 202. 2. A-i fi (cuiva) foarte frig; a tremura de frig. Ceasuri întregi ne minunam din drum De bradul ce se străvedea prin geamuri. Nu ne păsa că degerăm de frig. BENIUC, V. 36. Ne lasă fără scînteie de foc în vatră, să degerăm aicea. CREANGĂ, P. 256. Cu ridicula-ți simțire tu la poarta ei să degeri ? EMINESCU, O. I 157. 3. (Despre plante, fructe, legume) A se strica, a-și pierde puterea germinativă din cauza frigului. Via a degerat.Degeră cartofii în pivniță ! G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 243. verbdegera

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluidegera

degera  verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)degera degerare degerat degerând singular plural
degerând degerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deger (să)deger degeram degerai degerasem
a II-a (tu) degeri (să)degeri degerai degerași degeraseși
a III-a (el, ea) degeră (să)degerai degera degeră degerase
plural I (noi) degerăm (să)degerăm degeram degerarăm degeraserăm
a II-a (voi) degerați (să)degerați degerați degerarăți degeraserăți
a III-a (ei, ele) degeră (să)degere degerau degera degeraseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z