degenera definitie

DEGENERÁ vb. I. intr. 1. A se depărta de tipul primitiv, pierzând din calități, din valoare. 2. (Fig.) A se schimba în rău; a decădea. [< fr. dégénérer, it., lat. degenerare]. verb degenera

degenerá (a ~) vb., ind. prez. 3 degenereáză verb degenera

DEGENERÁ vb. intr. 1. a se depărta de tipul primar, pierzând din calități, din valoare. 2. (fig.) a se schimba în rău; a se degrada, a decădea. (< fr. dégénérer, lat. degenerare) verb degenera

degenerà v. 1. a se depărta dela tipul primitiv; 2. a pierde din valoarea, din forța, din calitățile sale: măgarul a degenerat în climele noastre; 3. a se schimbă din bine în rău, din rău în mai rău: acest guturaiu degenerează în catar. verb degenerà

DEGENERÁ, degenerez, vb. I. Intranz. 1. A pierde total sau parțial unele însușiri morfologice sau funcționale (caracteristice genului sau speciei), în urma acțiunii unor factori de mediu sau ereditari. 2. Fig. A se schimba, a se preface în ceva (mai) rău, (mai) grav, pierzând aspectul sau caracterul inițial; a decădea. – Din fr. dégénérer, lat. degenerare. verb degenera

DEGENERÁ, degenerez, vb. I. Intranz. 1. A-și pierde însușirile biologice sau psihice (caracteristice genului sau speciei); a decădea. Unele plante degene­rează din cauza condițiilor nefavorabile de dezvoltare. ▭ Lumei să arătăm că nu am degenerat. ALEXANDRESCU, M. 241. 2. Fig. A se schimba, a se preface în ceva (mai) rău, (mai) grav, primejdios, pierzînd aspectul sau caracterul inițial. Cearta a degenerat în bătaie. verb degenera

*degeneréz v. intr. (lat. degénero, -áre, d. genus, géneris, gen, rasă, neam). Îmĭ stric forma, perd valoarea, forța, calitățile: măgaru a degenerat în climele noastre. Mî schimb în răŭ, mă agravez: guturaĭu a degenerat în catar, cearta în bătaĭe. verb degenerez