degeaba definitie

geába adv. (turc. ğaba, gratis; ngr. tziába, bg. sîrb. ğaba). Vechĭ. În zadar: Azĭ (degeaba). În zadar: degeaba încercĭ, că nu veĭ putea! Gratis, fără plată: îțĭ daŭ cartea asta degeaba (pop. și pe degeaba). invariabilgeaba

geaba adv. 1. fără folos, zadarnic: geaba umblu să scap PANN; 2. de geaba, fără bani, gratuit: biata copilă slujia de geaba AL. [Turc. DJABBA, dar, în dar]. invariabilgeaba

degeába adv. invariabildegeaba

degeába V. geaba. invariabildegeaba

degeaba adv. V. geaba. invariabildegeaba

DEGEÁBA adv. 1. În zadar, fără niciun folos, zadarnic. 2. Fără plată, gratis. – De⁴ + geaba. invariabildegeaba

DEGEÁBA adv. 1. În zadar, zadarnic, fără rost, fără nici un folos. Să nu mai umble unul și altul după înțele­geri cu boierii, că-i degeaba. Să-i strîngă-n chingi de la bun început. GALAN, Z. R. 249. Nu puteți, degeaba-i orice trudă, Să legați cu lanțuri primăvara. BENIUC, V. 80. Degeaba împrăștii tu vîntul Din coamă, piciorul tău scurmă Degeaba pămîntul. COȘBUC, P. II 28. Degeaba mai bați apa-n chiuă să s-aleagă unt. CREANGĂ, P. 118. 2. (Uneori precedat de prep. «pe») Fără plată, pe nimic, gratis. Noi am mîncat degeaba și banii pentru pîne îi avem în pungă cu prisos. CREANGĂ, A. 145. Să slu­jești tu degeaba?... Cum să nu-ți iei tu dreptul tău? EMINESCU, N. 22. invariabildegeaba

a-și răci gura degeaba / de pomană / de-a surda / în zadar expr. a vorbi fără folos, a insista zadarnic / fără rezultat. invariabilașirăciguradegeaba

a face umbră pământului degeaba expr. a nu fi în stare să realizeze nimic; a nu fi bun de nimic. invariabilafaceumbrăpământuluidegeaba