DEGAZÁ vb. I. tr. A îndepărta gazele (dintr-un spațiu închis, de pe o suprafață). ♦ (Spec.; mil.) A îndepărta gazele de luptă dintr-un anumit loc. [< de- + gaza]. verb tranzitivdegaza
DEGAZÁ vb. tr. 1. a îndepărta substanțele gazoase dintr-un spațiu închis, de pe o suprafață. 2. (mil.) a îndepărta gazele toxice de luptă dintr-un anumit loc. (< fr. dégazer) verb tranzitivdegaza
DEGAZÁ, degazez, vb. I. Tranz. 1. A îndepărta gazele dintr-un spațiu închis sau de pe o suprafață solidă. 2. A îndepărta substanțele toxice de luptă din adăposturi, din încăperi, de pe îmbrăcăminte etc. prin ventilație sau cu ajutorul substanțelor neutralizante. – Din. fr. dégazer. verb tranzitivdegaza
degaza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)degaza | degazare | degazat | degazând | singular | plural | ||
degazând | degazați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | degazez | (să)degazez | degazam | degazai | degazasem | |
a II-a (tu) | degazezi | (să)degazezi | degazai | degazași | degazaseși | ||
a III-a (el, ea) | degazează | (să)degazai | degaza | degază | degazase | ||
plural | I (noi) | degazăm | (să)degazăm | degazam | degazarăm | degazaserăm | |
a II-a (voi) | degazați | (să)degazați | degazați | degazarăți | degazaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | degazează | (să)degazeze | degazau | degazară | degazaseră |