DEFRIȘÁT s.n. Defrișare. ◊ Mașină de defrișat = mașină forestieră folosită pentru smulgerea cioatelor din sol după tăierea arborilor; defrișator. [< defrișa]. adjectivdefrișat
DEFRIȘÁT, -Ă, defrișați, -te, adj. (Despre terenuri) Redat agriculturii, pășunatului etc., prin tăierea și înlăturarea arborilor și a plantelor lemnoase. – V. defrișa. adjectivdefrișat
DEFRIȘÁT, -Ă, defrișați, -te, adj. Făcut propriu pentru agricultură, pentru pășunat sau pentru construcții. Terenuri defrișate. adjectivdefrișat
DEFRIȘÁ vb. I. tr. A tăia și a înlătura arborii dintr-o pădure spre a obține un teren propriu pentru agricultură, pentru pășunat etc. [< fr. défricher]. verb tranzitivdefrișa
DEFRIȘÁ vb. tr. 1. a înlătura prin tăiere arborii dintr-o anumită porțiune de pădure; a despăduri. 2. (fig.) a descurca, a lămuri, a limpezi (o problemă); a aborda punctele esențiale, fără a trata fondul. (< fr. défricher) verb tranzitivdefrișa
defrișá (a ~) (de-fri-) vb., ind. prez. 3 defrișeáză, 1 pl. defrișắm; conj. prez. 3 să defrișéze; ger. defrișấnd verb tranzitivdefrișa
DEFRIȘÁ, defrișez, vb. I. Tranz. A înlătura (prin tăiere sau prin ardere) arborii și alte plante lemnoase spre a face un teren propriu pentru agricultură, pășunat, construcții etc. sau pentru a-l împăduri din nou; a despăduri. – Din fr. défricher. verb tranzitivdefrișa
DEFRIȘÁ, defrișez, vb. I. Tranz. A face propriu pentru agricultură, pentru pășunat sau pentru construcții un loc necultivat, prin tăierea și înlăturarea arborilor și a celorlalte plante lemnoase. V. lăzui. verb tranzitivdefrișa
*defrișéz v. tr. (fr. défricher, d. friche, țelină, teren necultivat). Barb. Desțelenesc. verb tranzitivdefrișez
defrișat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | defrișat | defrișatul | defrișată | defrișata |
plural | defrișați | defrișații | defrișate | defrișatele | |
genitiv-dativ | singular | defrișat | defrișatului | defrișate | defrișatei |
plural | defrișați | defrișaților | defrișate | defrișatelor |