DEFOLIÁ vb. I. tr., refl. A face să cadă frunzele (înainte de vreme). [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < lat. defoliare]. verb tranzitivdefolia
DEFOLIÁ vb. tr. a face să cadă frunzele (înainte de vreme). (< fr. défolier, lat. defoliare) verb tranzitivdefolia
defoliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 defoliáză, 1 pl. defoliém (-li-em); conj. prez. 3 să defoliéze; ger. defoliínd (-li-ind) verb tranzitivdefolia
DEFOLIÁ, defoliez, vb. I. Tranz. A provoca uscarea și căderea frunzelor cu ajutorul substanțelor chimice în vederea grăbirii coacerii și mecanizării lucrărilor de recoltare; a desfrunzi. [Pr.: -li-a] – Din lat. defoliare. verb tranzitivdefolia
defolia verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)defolia | defoliere | defoliat | defoliind | singular | plural | ||
defoliind | defoliați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | defoliez | (să)defoliez | defoliam | defoliai | defoliasem | |
a II-a (tu) | defoliezi | (să)defoliezi | defoliai | defoliași | defoliaseși | ||
a III-a (el, ea) | defoliază | (să)defoliai | defolia | defolie | defoliase | ||
plural | I (noi) | defoliem | (să)defoliem | defoliam | defoliarăm | defoliaserăm | |
a II-a (voi) | defoliați | (să)defoliați | defoliați | defoliarăți | defoliaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | defoliază | (să)defolieze | defoliau | defoliară | defoliaseră |