DEFLORÁRE s.f. Acțiunea de a deflora și rezultatul ei. [< deflora]. substantiv feminindeflorare
DEFLORÁRE, deflorări, s. f. Acțiunea de a deflora. – V. deflora. substantiv feminindeflorare
DEFLORÁ vb. I. tr. A rupe membrana himenală, himenul; a dezvirgina. [< fr. déflorer]. verb tranzitivdeflora
DEFLORÁ vb. tr. a face să-și piardă fetele virginitatea; a dezvirginiza. (< fr. déflorer) verb tranzitivdeflora
deflorá (a ~) (de-flo-) vb., ind. prez. 3 defloreáză verb tranzitivdeflora
DEFLORÁ, deflorez, vb. I. Tranz. A rupe membrana himenului în urma unui act sexual, a unui examen ginecologic sau a unei intervenții chirurgicale, a face să-și piardă virginitatea; a dezvirgina. – Din fr. déflorer. verb tranzitivdeflora
A DEFLORA a da cu picamerul, a face safteaua, a începe, a înțepa, a-i lua (cuiva) achiul, a-i lua (cuiva) caimacul / smacul / zmacul, a sparge, a sparge la buburuză, a sparge prapurele (cuiva), a vaccina. verb tranzitivadeflora
*defloréz v. tr. (lat. dé-flora, -floráre, d. flos, floris, floare). Răpesc virginitatea. verb tranzitivdeflorez
deflorare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | deflorare | deflorarea |
plural | deflorări | deflorările | |
genitiv-dativ | singular | deflorări | deflorării |
plural | deflorări | deflorărilor |