DEFLOCULÁ vb. tr. a efectua o defloculare. (< fr. défloculer) verb tranzitivdeflocula
DEFLOCULÁ, defloculez, vb. I. Tranz. A efectua operația de defloculare. – Din fr. defloculer. verb tranzitivdeflocula
deflocula verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)deflocula | defloculare | defloculat | defloculând | singular | plural | ||
defloculând | defloculați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | defloculez | (să)defloculez | defloculam | defloculai | defloculasem | |
a II-a (tu) | defloculezi | (să)defloculezi | defloculai | defloculași | defloculaseși | ||
a III-a (el, ea) | defloculează | (să)defloculai | deflocula | defloculă | defloculase | ||
plural | I (noi) | defloculăm | (să)defloculăm | defloculam | deflocularăm | defloculaserăm | |
a II-a (voi) | defloculați | (să)defloculați | defloculați | deflocularăți | defloculaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | defloculează | (să)defloculeze | defloculau | defloculară | defloculaseră |