DEFILÉU s.n. Vale strâmtă și adâncă între doi munți, săpată de o apă curgătoare; trecătoare. [Pl. -uri. / < fr. défilé]. substantiv neutrudefileu
DEFILÉU s. n. vale îngustă și adâncă între doi munți, săpată de o apă curgătoare. (< fr. défilé) substantiv neutrudefileu
*defiléŭ n., pl. e (fr. defilé, d. défiler, a defila). Barb. Trecătoare, strîmtoare, trecere îngustă pin munțĭ orĭ pin pădurĭ. substantiv neutrudefileŭ
defiléu s. n., art. defiléul; pl. defiléuri substantiv neutrudefileu
defileu n. 1. trecătoare îngustă între doi munți: defileul Vârciorova; 2. evoluțiune de trupe (= fr. défilé). substantiv neutrudefileu
DEFILÉU, defileuri, s. n. Vale transversală îngustă, adâncă și lungă, cu versanți abrupți, săpată de o apă curgătoare în regiunile muntoase. – Din fr. défilé. substantiv neutrudefileu
DEFILÉU, defileuri, s. n. Vale îngustă și adîncă creată de o apă curgătoare în regiunile muntoase. V. cheie, pas. Bicazul coboară în valea adîncă... pentru ca... să pătrundă apoi în uluitorul defileu al cheilor sale. BOGZA, C. O. 66. Deslușeam, în linia plină de zigzaguri... defileul Agapiei. GALACTION, O. I 468. substantiv neutrudefileu
defileu substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | defileu | defileul |
plural | defileuri | defileurile | |
genitiv-dativ | singular | defileu | defileului |
plural | defileuri | defileurilor |