defileu definitie

DEFILÉU s.n. Vale strâmtă și adâncă între doi munți, săpată de o apă curgătoare; trecătoare. [Pl. -uri. / < fr. défilé]. substantiv neutru defileu

DEFILÉU s. n. vale îngustă și adâncă între doi munți, săpată de o apă curgătoare. (< fr. défilé) substantiv neutru defileu

*defiléŭ n., pl. e (fr. defilé, d. défiler, a defila). Barb. Trecătoare, strîmtoare, trecere îngustă pin munțĭ orĭ pin pădurĭ. substantiv neutru defileŭ

defiléu s. n., art. defiléul; pl. defiléuri substantiv neutru defileu

defileu n. 1. trecătoare îngustă între doi munți: defileul Vârciorova; 2. evoluțiune de trupe (= fr. défilé). substantiv neutru defileu

DEFILÉU, defileuri, s. n. Vale transversală îngustă, adâncă și lungă, cu versanți abrupți, săpată de o apă curgătoare în regiunile muntoase. – Din fr. défilé. substantiv neutru defileu

DEFILÉU, defileuri, s. n. Vale îngustă și adîncă creată de o apă curgătoare în regiunile muntoase. V. cheie, pas. Bicazul coboară în valea adîncă... pentru ca... să pătrundă apoi în uluitorul defileu al cheilor sale. BOGZA, C. O. 66. Deslușeam, în linia plină de zig­zaguri... defileul Agapiei. GALACTION, O. I 468. substantiv neutru defileu