deficit definitie

DEFICÍT s.n. Lipsă; (spec.) lipsă într-un cont, într-o socoteală; sumă cu care cheltuielile întrec veniturile. ◊ A fi în deficit = a fi în pierdere. [Pl. -te, -turi. / < fr. déficit, cf. lat. deficit, pers. 3 sg. de la deficere – a lipsi]. substantiv neutru deficit

DEFICÍT s. n. diferență cu care cheltuielile întrec veniturile; pierdere, lipsă. (< fr. déficit) substantiv neutru deficit

*deficít n., pl e (lat. déficit, „lipsește”, d. deficere, a lipsi. V. defect). Lipsă, ceĭa ce lipsește dintr’o sumă: deficit bugetar. – E un cuvînt de formațiune greșită, ca și accesit și affidavit. V. excedent. substantiv neutru deficit

deficít s. n., pl. deficíte substantiv neutru deficit

deficit n. ceea ce lipsește, excedent de cheltueli. substantiv neutru deficit

DEFICÍT, deficite, s. n. Diferență cu care cheltuielile întrec veniturile; p. ext. pierdere (bănească); lipsă. ◊ Expr. A fi în deficit = a fi în pierdere, a avea cheltuieli mai mari decât veniturile. – Din fr. déficit. substantiv neutru deficit

DEFICÍT, deficite, s. n. (În opoziție cu excedent) Sumă de bani cu care cheltuielile întrec veniturile (la operații comerciale sau bancare, la balanța comercială sau la balanța de plăți a unei țări), suma ce lipsește pentru ca veniturile să țină cumpăna cu cheltuielile; orice lipsă la o socoteală. Își administrează singură averea așa de bine că totdeauna are deficite. REBREANU, R. I 58. ◊ Expr. A fi în deficit = a fi în pierdere, a avea cheltuielile mai mari decît veniturile. E veșnic în deficit cu leafa. VLAHUȚĂ, O. A. III 29. – Pl. și: deficituri (RUSSO, S. 156). substantiv neutru deficit

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului deficit

deficit   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deficit deficitul
plural deficite deficiturile
genitiv-dativ singular deficit deficitului
plural deficituri deficitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z