deficiență definitie

DEFICIÉNT, -Ă adj. Care este în deficit, în pierdere, în pagubă; care produce mai puțin decât trebuie. // s.m. și f. Persoană cu unele defecte fizice sau psihice. [Pron. -ci-ent. / < fr. déficient, it. deficiente]. adjectivdeficient

DEFICIÉNT, -Ă I. adj. în deficit; care produce mai puțin decât trebuie. II. s. m. f. cel care prezintă o insuficiență mintală, motrice sau senzorială. (< fr. déficient, lat. deficiens) adjectivdeficient

*deficiént, -ă adj. (lat. déficiens, -éntis. V. eficient). Căruĭa-ĭ lipsește ceva: deficient mental (prost). V. nevoĭaș. adjectivdeficient

deficiént (-ci-ent) adj. m., pl. deficiénți; f. deficiéntă, pl. deficiénte adjectivdeficient

DEFICIÉNT, -Ă, deficienți, -te, adj. Care are o insuficiență organică sau mintală. ♦ Care produce mai puțin decât trebuie, decât e planificat. ♦ (Substantivat) Persoană lipsită de anumite facultăți fizice sau psihice. Un deficient mintal. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. déficient. adjectivdeficient

DEFICIÉNT, -Ă, deficienți, -te, adj. Care este în deficit, care dă sau produce mai puțin decît trebuie, decît e planificat. Producție deficientă. ♦ (Med.; substantivat) Persoană lipsită de anumite facultăți fizice sau psihice. Un deficient mintal. – Pronunțat: -ci-ent. adjectivdeficient

DEFICIÉNȚĂ s.f. Lipsă; scădere. ♦ Defect psihic sau (mai rar) fizic. [Cf. fr. déficience, it. deficienza, lat. deficientia]. substantiv feminindeficiență

DEFICIÉNȚĂ s. f. lipsă, greșeală, scădere. ◊ defect psihic sau fizic. (< fr. déficience, lat. deficientia) substantiv feminindeficiență

deficiénță f. pl. e (lat. deficientia). Lipsă de ceva: deficiența banilor într’o pungă. V. absență și carență. substantiv feminindeficiență

deficiénță (-ci-en-) s. f., g.-d. art. deficiénței; pl. deficiénțe substantiv feminindeficiență

DEFICIÉNȚĂ, deficiențe, s. f. Scădere, lipsă, greșeală; rămânere în urmă. ♦ Lipsă în integritatea anatomică și funcțională a unui organ; absență a anumitor facultăți fizice sau psihice. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. déficience, lat. deficientia. substantiv feminindeficiență

DEFICIÉNȚĂ, deficiențe, s. f. Scădere, lipsă, insuficiență, greșeală. Mai există oameni care, dincolo de succesele obținute, nu văd neajunsurile și deficiențele în muncă. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 185, 5/6. ◊ Expr. A fi în deficiență = a nu presta, a nu produce cît trebuie; a nu fi la înălțimea sarcinilor date. ♦ (Med.) Lipsa integrității anatomice și funcționale a unui organ; lipsă a anumitor facultăți fizice sau psihice. Deficiență mintală. – Pronunțat: -ci-en-. substantiv feminindeficiență

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluideficiență

deficiență   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deficiență deficiența
plural deficiențe deficiențele
genitiv-dativ singular deficiențe deficienței
plural deficiențe deficiențelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z