DEFIBRINÁ vb. I. tr. (Biol.) A efectua operația de defibrinare. [< fr. défibriner]. verb tranzitivdefibrina
DEFIBRINÁ vb. tr. a elimina fibrina din plasmă sau din exsudatele sangvine. (< fr. défibriner) verb tranzitivdefibrina
defibrina verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)defibrina | defibrinare | defibrinat | defibrinând | singular | plural | ||
defibrinând | defibrinați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | defibrinez | (să)defibrinez | defibrinam | defibrinai | defibrinasem | |
a II-a (tu) | defibrinezi | (să)defibrinezi | defibrinai | defibrinași | defibrinaseși | ||
a III-a (el, ea) | defibrinează | (să)defibrinai | defibrina | defibrină | defibrinase | ||
plural | I (noi) | defibrinăm | (să)defibrinăm | defibrinam | defibrinarăm | defibrinaserăm | |
a II-a (voi) | defibrinați | (să)defibrinați | defibrinați | defibrinarăți | defibrinaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | defibrinează | (să)defibrineze | defibrinau | defibrinară | defibrinaseră |