DEFIBRÁ vb. I. tr. A desface, a transforma în fibre (un material). ♦ A transforma lemnele în fibre pentru a obține pasta din care se fabrică hârtia sau plăcile fibrolemnoase. [< fr. défibrer]. adjectivdefibra
DEFIBRÁ vb. I. tr. A desface, a transforma în fibre (un material). ♦ A transforma lemnele în fibre pentru a obține pasta din care se fabrică hârtia sau plăcile fibrolemnoase. [< fr. défibrer]. verb tranzitivdefibra
DEFIBRÁ vb. tr. 1. a desface, a transforma în fibre (un material). 2. a transforma lemnele în fibre pentru a obține pasta din care se fabrică hârtia sau plăcile fibrolemnoase. (< fr. défibrer) verb tranzitivdefibra
defibrá (a ~) (-fi-bra) vb., ind. prez. 3 defibreáză verb tranzitivdefibra
DEFIBRÁ, defibrez, vb. I. Tranz. A efectua operație de mărunțire și de desfacere în fibre a foilor de alcaliceluloză în procesul de obținere a viscozei; a desface un material în fibre. ♦ A transforma lemnele în fibre pentru a obține pasta de lemn din care se fabrică hârtia sau pasta pentru plăci fibrolemnoase. – Din fr. défibrer. verb tranzitivdefibra
DEFIBRÁ, defibrez, vb. I. Tranz. A desface un material în fibre. ♦ A transforma lemnele în fibre, pentru a obține pasta de lemn din care se fabrică hîrtia. verb tranzitivdefibra
defibrat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | defibrat | defibratul | defibrată | defibrata |
plural | defibrați | defibrații | defibrate | defibratele | |
genitiv-dativ | singular | defibrat | defibratului | defibrate | defibratei |
plural | defibrați | defibraților | defibrate | defibratelor |