defensiv definitie

DEFENSÍV, -Ă adj. De apărare, care apără. [Cf. fr. défensif]. adjectivdefensiv

DEFENSÍV, -Ă I. adj. de apărare. II. s. f. formă de luptă adoptată în scopul de a rezista atacurilor inamicului; apărare. (< fr. défensif, (II) défensive) adjectivdefensiv

*defensív, -ă adj. (mlat. defensivus). De apărare: armă defensivă. S.f. pl. e. Starea de apărare (în opoz. cu ofensivă): a fi, a sta în defensivă. Adv. În mod defensiv, în apărare. adjectivdefensiv

defensív adj. m., pl. defensívi; f. defensívă, pl. defensíve adjectivdefensiv

defensiv a. făcut pentru apărare: răsboiu defensiv. adjectivdefensiv

DEFENSÍV, -Ă, defensivi, -e, adj. Făcut pentru apărare, de apărare, care apără. Din fr. défensif. adjectivdefensiv

DEFENSÍV, -Ă, defensivi, -e, adj. (În opoziție cu ofensiv) Făcut pentru apărare, de apărare, care apără. Iartă-mă... că n-am putut să-mi stăpînesc față de tine gestul defensiv pe care mi l-a lăsat deprinderea. GALACTION, O. I 225. Războiul defensiv se perfecționă mult la moldoveni. BĂLCESCU, O. I 126. adjectivdefensiv