reduceri si promotii 2018
Definitie deduce - ce inseamna deduce - Dex Online

deduce definitie

*dedúc, -dús, a -dúce v. tr. (lat. de-dúcere. V. duc). Sustrag, scot o sumă dintr’alta: a deduce cheltuĭelile făcute. Conclud, trag o consecŭență: dacă tremurĭ, deduc că ți-e frig. verb tranzitiv deduc

DEDÚCE vb. III. tr. A desprinde o judecată particulară dintr-o judecată generală; a trage o concluzie (pe calea deducției). [P.i. dedúc. / < lat. deducere, cf. fr. déduire]. verb tranzitiv deduce

dedúce (dedúc, dedús), vb. – A trage o concluzie. Format pe baza fr. déduire, plecîndu-se de la duce.Der. deducți(un)e, s. f., din fr. déduction; deductiv, adj., din fr. déductif. verb tranzitiv deduce

DEDÚCE vb. tr. a face o deducție. (< lat. deducere, după fr. déduire) verb tranzitiv deduce

dedúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dedúc, 1 pl. dedúcem, 2 pl. dedúceți; imper. 2 sg. dedú, neg. nu dedúce; part. dedús verb tranzitiv deduce

deduce v. 1. a scădea o sumă dintr’alta; 2. a trage o consecință dintr’un principiu. verb tranzitiv deduce

DEDÚCE, dedúc, vb. III. Tranz. A deriva, a desprinde o judecată particulară din alta mai generală sau un fapt din altul, a ajunge la o concluzie, a trage o concluzie. După ce stabili punctele cardinale, dedusesteaua strălucea deasupra apusului. GALACTION, O. I 615. Se putea deduce de la prima vedere că a mîncat dulceață. C. PETRESCU, Î. II 154. verb tranzitiv deduce

DEDÚCE, dedúc, vb. III. Tranz. 1. A deriva, a desprinde o judecată particulară din alta generală sau un fapt din altul; a trage o concluzie, pe calea deducției, din două sau mai multe premise. 2. (Fin.) A scădea din veniturile unei persoane fizice sau juridice o anumită sumă, din diferite motive. – Din lat. deducere. Cf. fr. déduire. verb tranzitiv deduce

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului deduce

deduce   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deduce deducere dedus deducând singular plural
deducând deduceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deduc (să) deduc deduceam dedusei dedusesem
a II-a (tu) deduci (să) deduci deduceai deduseși deduseseși
a III-a (el, ea) deduce (să) deduceai deducea deduse dedusese
plural I (noi) deducem (să) deducem deduceam deduserăm deduseserăm
a II-a (voi) deduceți (să) deduceți deduceați deduserăți deduseserăți
a III-a (ei, ele) deduc (să) dedu deduceau deduseră deduseseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z