decurie definitie

credit rapid online ifn

DECÚRIE s.f. 1. Subunitate în armata romană, formată din zece soldați. 2. (La romani) Conducere formată din zece persoane. [Gen. -iei. / < lat. decuria]. substantiv feminindecurie

DECÚRIE s. f. 1. subunitate a centuriei din armata romană, formată din zece soldați. 2. colegiu de zece funcționari în Roma și în municipiile romane. (< lat. decuria) substantiv feminindecurie

credit rapid online ifn

*decúrie f. (lat. decuria, d. decem, zece). Grupă de soldațĭ orĭ cetățenĭ la vechiĭ Romanĭ. substantiv feminindecurie

decúrie (-ri-e) s. f., art. decúria (-ri-a), g.-d. art. decúriei; pl. decúrii, art. decúriile (-ri-i-) substantiv feminindecurie

decurie f. trupă de zece soldați la Romani. substantiv feminindecurie

DECÚRIE, decurii, s. f. 1. Subunitate de cavalerie în armata romană, formată din zece soldați. 2. Colegiu de mici funcționari la Roma și în municipiile romane. – Din lat. decuria. substantiv feminindecurie

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidecurie

decurie  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decurie decuria
plural decurii decuriile
genitiv-dativ singular decurii decuriei
plural decurii decuriilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z