decortica definitie

*decórtic, a -á vb. (lat. decórtico, -corticáre, descojesc, d. córtex, scoarță, coajă). Scot coaja, descojesc: semințe decorticate. V. gonț. verb tranzitiv decortic

DECORTICÁ vb. I. tr. A curăța de coajă grăunțele de cereale. ♦ A curăța de coajă arborii, pentru stârpirea insectelor vătămătoare și a ouălor lor. ♦ A înlătura o membrană îngroșată care acoperă un organ. [P.i. -chez. / < fr. décortiquer, cf. lat. de – de, cortex – scoarță]. verb tranzitiv decortica

DECORTICÁ vb. tr. 1. a îndepărta cojile de pe unele semințe. 2. a descoji arborii pentru stârpirea insectelor vătămătoare și a ouălor lor. 3. a înlătura pe cale chirurgicală o membrană îngroșată care acoperă un organ. (< fr. décortiquer, lat. decorticare) verb tranzitiv decortica

decorticá (a ~) vb., ind. prez. 3 decorticheáză verb tranzitiv decortica

DECORTICÁ, decortichez, vb. I. Tranz. 1. A desprinde și a înlătura cojile de pe unele semințe în vederea consumului. ♦ A curăța de coajă arborii, cu scopul de a stârpi insectele dăunătoare și ouăle lor. 2. A îndepărta chirurgical, total sau parțial, o membrană îngroșată care învelește un organ (creier, rinichi etc.). – Din fr. décortiquer, lat. decorticare. verb tranzitiv decortica

DECORTICÁ, decortichez, vb. I. Tranz. (În industria alimentară; cu privire la grăunțe de cereale) A curăța de coajă, a desprinde coaja. V. descoji. Am decorticat orzul. verb tranzitiv decortica