DECORATIVÍSM s.n. Caracter decorativ (exagerat sau prea accentuat). ♦ Exagerare în artele plastice a elementelor decorative. [< fr. décorativisme]. substantiv neutrudecorativism
DECORATIVÍSM s. n. caracter decorativ exagerat sau prea accentuat al unui obiect, al unei lucrări arhitectonice, exces de ornamente; decorativitate. (< fr. décorativisme) substantiv neutrudecorativism
*decorativísm s. n. substantiv neutrudecorativism
DECORATIVÍSM s. n. Tendință picturală spre elemente pur decorative; exces de ornamentare. – Din fr. décorativisme. substantiv neutrudecorativism
decorativism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | decorativism | decorativismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | decorativism | decorativismului |
plural | — | — |