DECORATÍV, -Ă adj. Care împodobește; ornant, ornamental. ◊ Arte decorative = arte plastice aplicate în decorarea obiectelor de folos practic (mobilă, ceramică etc.). [Cf. fr. décoratif, it. decorativo]. adjectivdecorativ
DECORATÍV, -Ă adj. care decorează (1); ornant, ornamental. ◊ care servește pentru decorare. ♦ arte ĕ = arte plastice folosite în decorarea obiectelor de uz curent (mobilă, ceramică). (< fr. décoratif) adjectivdecorativ
*decoratív, -ă adj. (fr. décoratif). Relativ (propriŭ) la decorare. Arte decorative, pictura, sculptura, fabricarea mobilelor, tapițeria ș.a. adjectivdecorativ
decoratív adj. m., pl. decoratívi; f. decoratívă, pl. decoratíve adjectivdecorativ
decorativ a. ce servă a decora: arte decorative, pictura, sculptura, mobilatul, tapiseriile, ebenisteria de lux, etc. adjectivdecorativ
DECORATÍV, -Ă, decorativi, -e, adj. Care decorează; care servește la decorare; ornant, ornamental. ♦ Care produce efecte de suprafață, exterioare, superficiale. ♦ Artă decorativă = arta de a decora (1), cu mijloacele artelor plastice, exteriorul și interiorul unei case, al obiectelor de uz curent, al mobilierului, costumelor etc. Din fr. décoratif. adjectivdecorativ
DECORATÍV, -Ă, decorativi, -e, adj. Care decorează, înfrumusețează; ornant, ornamental. Am urcat treptele sus, în iatacul tapițat cu motive decorative de romonițe. ANGHEL-IOSIF, C. L. 89. ◊ Arte decorative = arte plastice aplicate la decorarea obiectelor de folos practic (mobilă, ceramică, țesătură etc.). Vizităm expoziția de arte decorative. C. PETRESCU, Î. II 258. adjectivdecorativ
decorativ adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | decorativ | decorativul | decorativă | decorativa |
plural | decorativi | decorativii | decorative | decorativele | |
genitiv-dativ | singular | decorativ | decorativului | decorative | decorativei |
plural | decorativi | decorativilor | decorative | decorativelor |