decorare definitie

DECORÁ vb. I. tr. 1. A orna, a împodobi cu decoruri. 2. A conferi, a acorda cuiva o decorație. [< fr. décorer, it., lat. decorare]. verb tranzitivdecora

DECORÁ vb. tr. 1. a orna, a împodobi cu decoruri. 2. a conferi o decorație. (< fr. décorer, lat. decorare) verb tranzitivdecora

decorá (a ~) vb., ind. prez. 3 decoreáză verb tranzitivdecora

decorà v. 1. a împodobi cu decoruri; 2. a da o decorațiune: soldatul fu decorat. verb tranzitivdecorà

DECORÁ, decorez, vb. I. Tranz. 1. A împodobi o clădire, o cameră etc. cu diverse obiecte, ornamente, zugrăveli etc. 2. A acorda, a conferi cuiva o decorație. – Din fr. décorer, lat. decorare. verb tranzitivdecora

DECORÁ, decorez, vb. I. Tranz. 1. A ornamenta, a împodobi ceva (mai ales o clădire, o cameră, o sală) cu obiecte sau cu lucrări de podoabă (ornamente, zugrăveli etc.). Căminul... tînăra l-a decorat, l-a dichisit să fie frumos și arătos. CĂLUGĂRU, O. P. 442. La tribuna decorată cu salcie și stegulețe s-au perindat, cred, mulți oratori. SAHIA, N. 20. Tu vei avea, fii sigur, a statuă bogată Al cărei bust cu lanțuri eu am să-l decorez. ALEXANDRESCU, M. 214. ◊ Fig. Fire de nor decorau albastrul cerului. SAHIA, N. 61. 2. A acorda, a conferi cuiva o decorație. A fost decorat cu «Ordinul Muncii». ▭ Fruntașii muncii, cadrele de bază din gospodăria colectivă sînt prețuiți de întregul popor. Mulți dintre ei au fost decorați cu ordine și medalii. GHEORGHIU-DEJ, Art. Cuv. 642. verb tranzitivdecora

*decoréz v. tr. (fr. décorer, lat. décoro, -áre, d. décus, décoris, ornament). Ornez, înfrumusețez. Onorez cu o decorațiune: a decora un soldat. verb tranzitivdecorez