DECONTAMINÁ vb. tr. a înlătura un factor contaminant; a îndepărta activitatea nocivă a corpurilor contaminate cu substanțe radioactive; a dezactiva. (< fr. décontaminer) verb tranzitiv decontamina
DECONTAMINÁ vb. I. tr. A supune operației de decontaminare. [Cf. fr. décontaminer]. verb tranzitiv decontamina
decontaminá (a ~) vb., ind. prez. 3 decontamineáză verb tranzitiv decontamina
DECONTAMINÁ, decontaminez, vb. I. Tranz. A elimina radioactivitatea nocivă prin îndepărtarea (spălarea, filtrarea etc.) materialelor radioactive (pulberi, picături etc.) aflate în încăperi, pe obiecte etc. – Din fr. décontaminer. verb tranzitiv decontamina
decontamina verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a) decontamina | decontaminare | decontaminat | decontaminând | singular | plural | ||
decontaminând | decontaminați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | decontaminez | (să) decontaminez | decontaminam | decontaminai | decontaminasem | |
a II-a (tu) | decontaminezi | (să) decontaminezi | decontaminai | decontaminași | decontaminaseși | ||
a III-a (el, ea) | decontaminează | (să) decontaminai | decontamina | decontamină | decontaminase | ||
plural | I (noi) | decontaminăm | (să) decontaminăm | decontaminam | decontaminarăm | decontaminaserăm | |
a II-a (voi) | decontaminați | (să) decontaminați | decontaminați | decontaminarăți | decontaminaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | decontaminează | (să) decontamineze | decontaminau | decontaminară | decontaminaseră |