deconcerta definitie

credit rapid online ifn

DECONCERTÁ vb. I. tr. A face să-și piardă cumpătul, siguranța de sine; a zăpăci, a tulbura. [< fr. déconcerter]. verb tranzitivdeconcerta

DECONCERTÁ vb. tr. a face să-și piardă cumpătul, siguranța de sine; a dezorienta, a descumpăni. (< fr. déconcerter) verb tranzitivdeconcerta

credit rapid online ifn

deconcertá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 deconcerteáză verb tranzitivdeconcerta

DECONCERTÁ, deconcertez, vb. I. Tranz. (Livr.) A face pe cineva să-și piardă cumpătul, siguranța de sine; a tulbura, a zăpăci. – Din fr. déconcerter. verb tranzitivdeconcerta

DECONCERTÁ, deconcertez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A face pe cineva să-și piardă cumpătul sau siguranța de sine, a tulbura, a zăpăci. Faptul a deconcertat pe prințul Bazil Șerban, care... a început să se retragă. CAMIL PETRESCU, T. I 126. verb tranzitivdeconcerta

*deconcertéz v. tr. (fr. déconcerter, d. concert, concert). Fac să-și peardă cumpătu, încurc, turbur: acest răspuns l-a deconcertat. verb tranzitivdeconcertez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluideconcerta

deconcerta  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)deconcerta deconcertare deconcertat deconcertând singular plural
deconcertând deconcertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deconcertez (să)deconcertez deconcertam deconcertai deconcertasem
a II-a (tu) deconcertezi (să)deconcertezi deconcertai deconcertași deconcertaseși
a III-a (el, ea) deconcertea (să)deconcertai deconcerta deconcertă deconcertase
plural I (noi) deconcertăm (să)deconcertăm deconcertam deconcertarăm deconcertaserăm
a II-a (voi) deconcertați (să)deconcertați deconcertați deconcertarăți deconcertaserăți
a III-a (ei, ele) deconcertea (să)deconcerteze deconcertau deconcerta deconcertaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z