decompensare definitie
- Vezi aici mai multe rimedecompensare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cude
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudec
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
DECOMPENSÁRE s.f. Acțiunea de a (se) decompensa și rezultatul ei; decompensație. ♦ Stare patologică în care tulburările datorate unui organ bolnav nu pot fi compensate prin activitatea suplimentară a părților neafectate sau a unui organ cu funcțiune analogă. [< decompensa]. substantiv feminindecompensare
DECOMPENSÁRE s. f. acțiunea de a (se) decompensa; decompensație. ◊ stare patologică în care tulburările datorate unui organ bolnav nu pot fi compensate prin activitatea suplimentară a părților neafectate sau a unui organ cu funcție analoagă. (< decompensa) substantiv feminindecompensare
decompensáre s. f., g.-d. art. decompensắrii; pl. decompensắri substantiv feminindecompensare
DECOMPENSÁRE, decompensări, s. f. Stare de epuizare sau de depășire a resurselor funcționale ale unui organ bolnav; decompensație. – V. decompensa. substantiv feminindecompensare
DECOMPENSÁ vb. I. tr., refl. (Med.) A(-și) strica starea de echilibru funcțional. [Cf. fr. décompenser]. verb tranzitivdecompensa
DECOMPENSÁ vb. tr., refl. (med.) a(-și) strica starea de echilibru funcțional. (< fr. décompenser) verb tranzitivdecompensa
decompensá (a ~) vb., ind. prez. 3 decompenseáză verb tranzitivdecompensa
DECOMPENSÁ, decompensez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și modifice sau a-și modifica starea de echilibru funcțional. – Din fr. décompenser. verb tranzitivdecompensa
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidecompensare
| decompensare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | decompensare | decompensarea |
| plural | decompensări | decompensările | |
| genitiv-dativ | singular | decompensări | decompensării |
| plural | decompensări | decompensărilor | |