DECOLORÁ vb. I. 1. refl. A-și pierde culoarea; a căpăta o culoare mai ștearsă, mai deschisă. 2. tr. A înlătura, a șterge culoarea de pe o țesătură, de pe un tabou etc. [Cf. fr. décolorer, lat. decolorare]. verb tranzitivdecolora
DECOLORÁ vb. I. refl. a-și pierde culoarea; a căpăta o culoare mai ștearsă, mai deschisă. II. tr. a înlătura, a șterge culoarea (de pe o țesătură, un tablou etc.). (< fr. décolorer, lat. decolorare) verb tranzitivdecolora
decolorá (a ~) vb., ind. prez. 3 decoloreáză verb tranzitivdecolora
decolorà v. a șterge sau a scoate coloarea. verb tranzitivdecolorà
DECOLORÁ, decolorez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă culoarea în urma expunerii la soare, la spălat etc. ♦ A căpăta sau a face să capete o culoare mai ștearsă, mai deschisă; fig. a deveni sau a face să devină insignifiant; a păli. 2. Tranz. A înlătura total sau parțial culoarea de pe o țesătură, de pe un tablou etc. – Din fr. décolorer, lat. decolorare. verb tranzitivdecolora
DECOLORÁ, decolorez, vb. I. Refl. (Despre obiecte colorate, mai ales despre țesături) A-și pierde culoarea (prin spălare repetată, prin expunere la soare etc.). O floare pe un covor se decolorează. ANGHEL, PR. 3. ♦ A căpăta o culoare mai ștearsă, mai deschisă, mai puțin vie. (Fig.) Pe urmă, noaptea din geam s-a făcut viorie, verde, s-a decolorat cristalin ca bobul de rouă. C. PETRESCU, R. DR. 49. Imaginile se decolorară și muriră. IBRĂILEANU, A. 192. În rama ferestrelor cerul se decolora peste arborii mari și o singură stea mai lucea strălucitoare, departe peste acoperișuri, în afundul nemărginirii. ANGHEL, PR. 7. ◊ Tranz. Energie contagioasă, care îi încorda trăsăturile obrazului, îi decolora buzele. C. PETRESCU, C. V. 207. ♦ Tranz. A înlătura, total sau parțial, prin diferite procedee, culoarea de pe o țesătură, un tablou etc. verb tranzitivdecolora
*decoloréz v. tr. (lat. de-colóro, -coloráre; fr. décolorer). Scot coloarea, spălăcesc: spălătura saŭ soarele decolorează stofele. – Și desc- și disc-. verb tranzitivdecolorez
decolora verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)decolora | decolorare | decolorat | decolorând | singular | plural | ||
decolorând | decolorați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | decolorez | (să)decolorez | decoloram | decolorai | decolorasem | |
a II-a (tu) | decolorezi | (să)decolorezi | decolorai | decolorași | decoloraseși | ||
a III-a (el, ea) | decolorează | (să)decolorai | decolora | decoloră | decolorase | ||
plural | I (noi) | decolorăm | (să)decolorăm | decoloram | decolorarăm | decoloraserăm | |
a II-a (voi) | decolorați | (să)decolorați | decolorați | decolorarăți | decoloraserăți | ||
a III-a (ei, ele) | decolorează | (să)decoloreze | decolorau | decolorară | decoloraseră |