decola definitie

credit rapid online ifn

DECOLÁ vb. I. intr. A dezlipi, a desprinde. ♦ (Despre avioane) A se desprinde de pământ și a-și lua zborul. [< fr. décoller]. verbdecola

decolá (decoléz, decolát), vb. – A-și lua zborul un avion. Fr. décoller.Der. decolaj, s. n., din fr. décollage. verbdecola

credit rapid online ifn

DECOLÁ vb. intr. 1. a dezlipi, a desprinde. 2. (despre aeronave) a se desprinde de sol sau de apă și a-și lua zborul. 3. (fam.) a se dezlipi; a pleca. (< fr. décoller) verbdecola

decola, decolez v. i. (deț.) a evada. verbdecola

decolá (a ~) vb., ind. prez. 3 decoleáză verbdecola

DECOLÁ, decolez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A se desprinde de pământ sau de pe suprafața unei ape și a-și lua zborul. – Din fr. décoller. verbdecola

DECOLÁ, decolez, vb. I. Intranz. (Despre avioane sau hidroavioane) A se desprinde de sol (respectiv de pe suprafața apei) și a-și lua zborul; a se ridica în văzduh. Avionul a decolat la ora patru. verbdecola

*decoléz v. intr. (fr. décoller, a dezlipi). Mă înalț, plec (vorbind de un avion). verbdecolez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluidecola

decola  verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)decola decolare decolat decolând singular plural
decolând decolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decolez (să)decolez decolam decolai decolasem
a II-a (tu) decolezi (să)decolezi decolai decolași decolaseși
a III-a (el, ea) decolea (să)decolai decola decolă decolase
plural I (noi) decolăm (să)decolăm decolam decolarăm decolaserăm
a II-a (voi) decolați (să)decolați decolați decolarăți decolaserăți
a III-a (ei, ele) decolea (să)decoleze decolau decola decolaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z