*decodór s. n., pl. decodoáre substantiv neutru decodor
DECODÓR, decodoare, s. n. Circuit sau dispozitiv care efectuează decodarea. – Din fr. décodeur, engl. decoder. substantiv neutru decodor
| decodor substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | decodor | decodorul |
| plural | decodoare | decodoarele | |
| genitiv-dativ | singular | decodor | decodorului |
| plural | decodoare | decodoarelor | |