DECOAFÁRE s.f. Acțiunea de a (se) decoafa și rezultatul ei. [Pron. -co-a-. / < decoafa]. substantiv feminindecoafare
DECOAFÁ vb. I. tr., refl. A(-și) despleti părul, a (se) despieptăna; a (se) ciufuli. [Pron. -co-a-. / < fr. décoiffer]. verb tranzitivdecoafa
DECOAFÁ vb. tr., refl. a(-și) despleti părul; a (se) ciufuli, a(-și) strica coafura. (< fr. décoiffer) verb tranzitivdecoafa
decoafá (a ~) (-coa-) vb., ind. prez. 3 decoafeáză verb tranzitivdecoafa
DECOAFÁ, decoafez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) strica coafura, a (se) ciufuli. – Din fr. décoiffer. verb tranzitivdecoafa
decoafare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | decoafare | decoafarea |
plural | decoafări | decoafările | |
genitiv-dativ | singular | decoafări | decoafării |
plural | decoafări | decoafărilor |