DECLIVITÁTE s.f. 1. Unghi format de o dreaptă înclinată cu planul orizontal. 2. Înclinare pe o porțiune limitată a unui teren, a unei șosele sau a unei căi ferate. [Cf. fr. déclivité, lat. declivitas]. substantiv feminindeclivitate
DECLIVITÁTE s. f. 1. unghi format de o dreaptă înclinată cu planul orizontal. 2. înclinare pe o porțiune limitată a unui teren, a unei șosele sau a unei căi ferate. (< fr. déclivité, lat. declivitas) substantiv feminindeclivitate
declivitáte (de-cli-) s. f., g.-d. art. declivitắții; pl. declivitắți substantiv feminindeclivitate
DECLIVITÁTE, declivități, s. f. 1. Unghi format de o dreaptă înclinată cu planul orizontal. 2. Înclinare a unui teren, a unei șosele sau a unei căi ferate față de planul orizontal. – Din fr. déclivité, lat. declivitas, -atis. substantiv feminindeclivitate
DECLIVITÁTE, declivități, s. f. 1. Unghi format de o dreaptă înclinată cu planul orizontal. 2. Înclinare a unui teren, a unei șosele sau a unei căi ferate pe o porțiune uniformă. Pe distanța Cîmpina-Predeal, linia ferată are declivități mari. substantiv feminindeclivitate
declivitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | declivitate | declivitatea |
plural | declivități | declivitățile | |
genitiv-dativ | singular | declivități | declivității |
plural | declivități | declivităților |