declamatoriu definitie
- Vezi aici mai multe rimedeclamatoriu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cude
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudec
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuiu
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina curiu
DECLAMATÓR, -OÁRE, declamatori, -oare, adj. (Despre cuvinte, expresii, stil) Pompos, bombastic, emfatic. [Var.: declamatóriu, -ie adj.] – Din fr. déclamatoire. adjectivdeclamator
DECLAMATÓR, -OÁRE, declamatori, -oare, adj. (Despre oameni) Care declamă; (despre ton, gesturi, stil etc.; cu sens peiorativ) pompos, bombastic, emfatic. [Prefectul] devenise teatral și declamator. DUMITRIU, B. F. 40. Ți-a intrat în cap să fii (cu un gest declamator) «teroarea pensiunii Weber». SEBASTIAN, T. 61. – Variantă: (rar) declamatóriu, -ie (CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 178, 4/4) adj. adjectivdeclamator
DECLAMATÓRIU, -IE adj. v. declamator. adjectivdeclamatoriu
*declamatóriŭ adj. (lat. declamatorius). Enfatic, unflat, bombastic: ton, stil declamatoriŭ. adjectivdeclamatoriŭ
DECLAMATÓRIU, -IE adj. v. declamator. adjectivdeclamatoriu
DECLAMATÓRIU, -IE adj. v. declamator. adjectivdeclamatoriu
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluideclamatoriu
| declamatoriu adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | declamatoriu | declamatoriul | declamatorie | declamatoria |
| plural | declamatorii | declamatoriii | declamatorii | declamatoriile | |
| genitiv-dativ | singular | declamatoriu | declamatoriului | declamatorii | declamatoriei |
| plural | declamatorii | declamatoriilor | declamatorii | declamatoriilor | |