DECIZÓRIU, -IE adj. 1. (jur.) referitor la decizia voluntară. 2. (log.) care rezultă din hotărârea liberă a spiritului. (< fr. décisoire, lat. decisorius) adjectivdecizoriu
*decizóriŭ, -e adj. (mlat. decisorius). Jurământ decizoriŭ, care termină saŭ trebuie să termine un diferend. adjectivdecizoriŭ
!decizóriu [riu pron. ryu] adj. m., f. decizórie; pl. m. și f. decizórii adjectivdecizoriu
decizoriu adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | decizoriu | decizoriul | decizorie | decizoria |
plural | decizorii | decizoriii | decizorii | decizoriile | |
genitiv-dativ | singular | decizoriu | decizoriului | decizorii | decizoriei |
plural | decizorii | decizoriilor | decizorii | decizoriilor |