deciziune definitie

DECÍZIE, decizii, s. f. 1. Hotărâre luată în urma examinării unei probleme, a unei situații etc., soluție adoptată (dintre mai multe posibile); rezoluție. ♦ Hotărâre luată de un organ al administrației de stat sau de un organ de jurisdicție. 2. (Rar) Calitatea de a fi ferm, hotărât; fermitate. [Var.: deciziúne s.f] – Din fr. décision, lat. decisio, -onis. substantiv feminindecizie

DECÍZIE, decizii, s. f. 1. Hotărîre luată de o persoană sau de un colectiv; rezoluție. ♦ Hotărîre luată de o autoritate sau de o instituție și urmînd să fie executată de organele subalterne sau de cetățeni. Decizie ministerială. ♦ (Jur.) Hotărîre prin care o instanță judecătorească se pronunță asupra unui recurs sau asupra unei cereri de îndreptare; (în vechea organizare judecătorească) hotărîre dată de o instanță superioară tribunalului. Ei comentează decizia Curții în procesul asasinatului. CARAGIALE, O. II 231. 2. Calitatea de a fi hotărît, ferm. Robespierre, cu o decizie rece [spune]... CAMIL PETRESCU, T. II 368. – Variantă: deciziune (pronunțat -zi-u-) (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 4/4, GALACTION, O. I 132. NEGRUZZI, S. I 107) s. f. substantiv feminindecizie

DECIZIÚNE s.f. v. decizie. substantiv feminindeciziune

*deciziúne f. (lat. de-cisio, -ónis. V. abs-, con-, in- și pre-ciziune). Acțiunea de a decide, hotărîre: a lua o deciziune. Hîrtie care cuprinde ceĭa ce s’a decis. Rezoluțiune, curaj: a arăta multă deciziune în pericul. – Și -ízie. substantiv feminindeciziune

deciziune f. 1. hotărîre luată; 2. hotărîrea unei curți. substantiv feminindeciziune

DECIZIÚNE s. f. v. decizie. substantiv feminindeciziune

DECIZIÚNE s. f. v. decizie. substantiv feminindeciziune

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluideciziune

deciziune  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deciziune deciziunea
plural deciziuni deciziunile
genitiv-dativ singular deciziuni deciziunii
plural deciziuni deciziunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z