decisiv definitie

DECISÍV, -Ă adj. Hotărâtor. [Cf. fr. décisif, lat. decissivus]. adjectivdecisiv

DECISÍV, -Ă adj. care determină luarea unei hotărâri definitive; hotărâtor. (< fr. décisif, lat. decisivus) adjectivdecisiv

*decizív, -ă adj. (mlat. decisivus). Care decide: luptă decizivă, argument deciziv. Îndrăzneț, rezolut: ton deciziv. Adv. În mod deciziv. adjectivdeciziv

decisív adj. m., pl. decisívi; f. decisívă, pl. decisíve adjectivdecisiv

deciziv a. 1. care decide, care pune capăt: bătălie decizivă; 2. îndrăzneț: spirit deciziv. adjectivdeciziv

DECISÍV, -Ă, decisivi, -e, adj. Care hotărăște, care este de natură a determina o concluzie definitivă, care face să înceteze orice îndoială; hotărâtor. – Din fr. décisif, lat. decisivus. adjectivdecisiv

DECISÍV, -Ă, decisivi, -e, adj. Care hotărăște, care face să se aleagă într-un fel sau altul, care face să înceteze orice îndoială; hotărîtor. Asemeni unor armate în ajunul unei bătălii decisive, siluetele lumii ies din întunerec. BOGZA, C. O. 248. Voia destinul... să-l pună la cea din urmă încercare, să-i dea lovitura decisivă? GALACTION, O. I 635. adjectivdecisiv