*decíd, -cis, a -cíde v. tr. (lat. decidere, d. caedere, a tăĭa. Cp. cu fr. trancher „a tăĭa” și „a decide”. V. ucid). Hotărăsc, pronunț o hotărîre definitivă: a decide un deferend, o chestiune. Determin: asta l-a decis să plece. V. intr. Dispun în calitate de stăpîn: a decide de pace orĭ de războĭ. V. refl. M’am decis să plec. verb tranzitivdecid
DECÍDE vb. III. 1. intr., refl. A lua o hotărâre; a soluționa. 2. tr. A determina, a hotărî, a convinge (pe cineva la ceva). [P.i. decíd. / < lat. decidere, fr. décider]. verb tranzitivdecide
decíde (-d, -ís), vb. – A hotărî. Fr. décider. – Der. decis, adj.; indecis (var. nedecis), adj.; decizi(un)e, s. f., din fr. décision; indeciziune, s. f.; decisiv, adj.; decizoriu, adj., din fr. décisoire. verb tranzitivdecide
DECÍDE vb. I. tr., refl. a lua o hotărâre (alegând între mai multe posibilități). II. tr. 1. a hotărî, a dispune, a da o decizie. 2. a determina, a convinge pe cineva să facă ceva. (< fr. décider, lat. decidere) verb tranzitivdecide
decíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. decíd, 1 pl. decídem; conj. prez. 3 să decídă; ger. decizấnd; part. decís verb tranzitivdecide
decide v. 1. a hotărî, a rosti o judecată definitivă asupra unui lucru îndoielnic sau contestat: a decide o chestiune; 2. a determina; asta m’a decis să plec; 3. a lua o deciziune: decide-te. verb tranzitivdecide
DECÍDE, decid, vb. III. 1. Intranz. și refl. A lua o hotărâre; a alege (între mai multe posibilități), a se fixa (în urma unei decizii). ♦ Tranz. A hotărî, a soluționa în mod definitiv. 2. Tranz. A determina, a convinge, a îndupleca pe cineva să facă ceva. – Din fr. décider, lat. decidere. verb tranzitivdecide
DECÍDE, decíd, vb. III. 1. Intranz. și refl. A lua o hotărîre (într-o chestiune îndoielnică), a hotărî (de obicei alegînd între mai multe posibilități); a soluționa. A fost o întîmplare în viața mea care avea menirea să decidă între cel mai mare bine și cel mai mare rău. CAMIL PETRESCU, T. II 324. Te-ai decis, Costea? Nu e timp de pierdut. C. PETRESCU, C. V. 328. Vom arăta care ortografie mi se pare mai conformă cu limba noastră și publicul literat va decide în omneputința sa. NEGRUZZI, S. I 341. ◊ Refl. impers. În beci... se decidea, după lungi dezbateri, transformarea mantalelor vechi în pantaloni noi, pentru recruți. BRĂESCU, V. A. 155. ♦ Refl. pas. A ajunge la un capăt, la o încheiere decisivă. Războaiele vechi se decideau într-o zi, în două, în trei. CAMIL PETRESCU, U. N. 355. 2. Tranz. A determina, a convinge, a îndupleca (pe cineva să facă ceva). Întîmplarea asta m-a decis să vă scriu. – Forme gramaticale: perf. s. decisei, part. decis. verb tranzitivdecide
decide verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)decide | decidere | decis | decizând | singular | plural | ||
decizând | decideți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | decid | (să)decid | decideam | decisei | decisesem | |
a II-a (tu) | decizi | (să)decizi | decideai | deciseși | deciseseși | ||
a III-a (el, ea) | decide | (să)decideai | decidea | decise | decisese | ||
plural | I (noi) | decidem | (să)decidem | decideam | deciserăm | deciseserăm | |
a II-a (voi) | decideți | (să)decideți | decideați | deciserăți | deciseserăți | ||
a III-a (ei, ele) | decid | (să)decidă | decideau | deciseră | deciseseră |