DECERNÁ vb. I. tr. A da, a acorda, a conferi (o decorație, un premiu etc.). [P.i. decérn, conj. -cearnă. / < fr. décerner, cf. lat. decernere]. verb tranzitivdecerna
DECERNÁ vb. tr. a acorda, a conferi (o decorație, un premiu). (< fr. décerna, lat. decernere) verb tranzitivdecerna
DECERNÁ, decernez, vb. I. Tranz. A acorda, a da, a conferi (un premiu, o decorație, o răsplată). [Prez. ind. și: decérn. Var.: (înv.) decérne vb. III] – Din fr. décerner, lat. decernere. verb tranzitivdecerna
decerná (a~) vb., ind. prez. 3 decerneáză; conj. prez. 3 să decernéze verb tranzitivdecerna
*decerne, -cernút, a -cérne v. tr. (lat. de-cérnere, d. cérnere, a zări, a cerne. V. decret, cern). Poruncesc, decretez (ca judecător): a decerne pedepse. Acord, daŭ: a decerne un premiŭ, o decorațiune. – Fals a decerna (după fr. décerner). verb tranzitivdecerne
DECERNÁ, decérn, vb. I. Tranz. A acorda, a da, a conferi (o răsplată, un premiu, o decorație). (Refl. pas.) În cadrul unei festivități... s-au decernat premiile autorilor celor mai valoroase lucrări dintre cele prezentate la concurs. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2729. – Forme gramaticale: (cu amestecul unor forme de la infinitivul învechit de conjugarea a III-a) prez. ind. pers. 3 decerne, decern; prez. conj. pers. 3 sg. și pl. să decearnă; viitor voi decerna și voi decerne; condițional aș decerna și aș decerne. – Variantă: decérne (ODOBESCU, S. II 351) vb. III. verb tranzitivdecerna
decerna verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)decerna | decernare | decernat | decernând | singular | plural | ||
decernând | decernați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | decernez | (să)decern | decernam | decernai | decernasem | |
a II-a (tu) | decerni | (să)decernezi | decernai | decernași | decernaseși | ||
a III-a (el, ea) | decernează | (să)decernai | decerna | decernă | decernase | ||
plural | I (noi) | decernăm | (să)decernăm | decernam | decernarăm | decernaserăm | |
a II-a (voi) | decernați | (să)decernați | decernați | decernarăți | decernaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | decernează | (să)decearnă | decernau | decernară | decernaseră |