decent definitie

decént (tă), adj. – Cuviincios, pudic. Fr. décent.Der. (din fr.) indecent, adj.; decență, s. f.; indecență, s. f. adjectiv decent

DECÉNT, -Ă adj. Cuviincios. [Cf. fr. décent, lat. decens]. adjectiv decent

DECÉNT, -Ă adj. 1. cuviincios; reverențios, plin de decență. 2. pudic, rușinos. (< fr. décent, lat. decens) adjectiv decent

*decént, -ă adj. (lat. décens, -éntis, d. decet, se cuvine. V. decor). Conform decențeĭ, cuviincĭos: purtare, vorbă decentă. Adv. În mod decent. adjectiv decent

decént adj. m., pl. decénți; f. decéntă, pl. decénte adjectiv decent

decent a. cuviincios. adjectiv decent

DECÉNT, -Ă, decenți, -te, adj. Cuviincios, pudic. – Din fr. décent, lat. decens, -ntis. adjectiv decent

DECÉNT, -Ă, decenți, -te, adj. Care este așa cum cere buna-cuviință, plin de decență, cuviincios. Limbaj decent.Nu o duce decît la filmele morale și decente. C. PETRESCU, C. V. 89. Mi se pare că iau act cu brutalitate de fapte care nu mă privesc și nu-i decent să mă privească. IBRĂILEANU, A. 17. adjectiv decent

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului decent

decent   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decent decentul decentă decenta
plural decenți decenții decente decentele
genitiv-dativ singular decent decentului decente decentei
plural decenți decenților decente decentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z